Sprijin pentru Tibet!

Ma alatur si eu efortului inceput de Dragos Bucurenci cu scopul de a aduna în timp cât mai scurt 1 milion de semnături în sprijinul poporului tibetan.  Pentru asta trebuie semnata petitia in acest sens. So… please feel free to help!

Care tara taxeaza cel mai mult? Mexic here I come!

Un articol interesant in ultimul numar The Economist. Germania este pe primul loc, in vreme ce Mexic si Coreea de Sud ocupa ultimele locuri. Romania nu apare in acest top.

Intreg topul aici.

BARCELONA

Barcelona. Catalunya. Catalunya is not Spain. Asta imi aduc aminte de la un celebru Il Classico Real Madrid – FC Barcelona disputat pe Nou Camp in Barcelona. Atunci mi s-a parut un pic deplasat si oarecum ciudat. Insa odata ajuns la fata locului am inteles aceea afirmatie ciudata. Catalunya nu este Spania, in acelasi fel in care Barcelona nu se compara cu nimic altceva din ce am vazut eu pana acum. Este o feerie de imagini, gusturi, mirosuri, oameni, un adevarat Turn Babel de senzatii care te fac sa te simti in alta lume. Exista doua legende care vorbesc despre aparitia Barcelonei. Prima atribuie onoarea fondarii acestui mirific oras lui Hercule, cu 400 de ani inainte de constructia Romei, ulterior aceasta fiind reconstruita de catre cartaginezul Hamilcar Barca, tatal lui Hannibal, care ar fi numit orasul Barcino dupa familia sa in secolul 3 IH. A doua legenda atribuie fondarea Barcelonei direct lui Hamilcar Barca. Oricare ar fi adevarul, frumusetea acestui oras este foarte greu de pus in cuvinte. Ce ai putea descrie mai intai? Albastrul nesfarsit la Mediteranei, pitorescul pescarilor catalani, celebri in toata Mediterana pentru temperamentul lor aprig, dar plin de farmec, siluetele gratioase ale turnurilor Sagradei Familia, farmecul discret al vilelor ascunse printre copacii ce umbresc poalele Tibidaboului, muntele ce strajuieste de milenii Barcelona, aglomeratia torida a Ramblei unde fiecare colt este ocupat de alt artist dornic de afirmare, cotloanele stradutelor ce strabat orasul ducandu-ti pasii catre piatete linistite unde o fantana ce susura cristalin iti racoreste fruntea incalzita de atat drum, chiar si numai pentru o secunda. Oricare din aceste minunatii este doar o farama din intregul ce formeaza acest miracol. Barcelona vazuta de pe Montjuic apare ca o perla scaldata constant de apele calde si protectoare ale Mediteranei, parca in dorinta de a nu ii da drumul niciodata din stransoarea sa de azur. Astfel incepi sa intelegi mandria localnicilor si exaltarea acestora privind orasul lor. De altfel, catalana, limba oficiala alaturi de spaniola se aude la tot pasul. Oamenii locului isi exprima sentimentele in limba lor, limba care este un amestec de spaniola, franceza si creola dovada a melanjului cultural specific Catalunyei. De altfel totul este diferit in Barcelona. Constructiile create de Antonio Gaudi, celebrul arhitect care si-a pus amprenta asupra orasului vin sa completeze parca aceasta „aroma” unica care o reprezinta Barcelona. Fie ca vizitezi Casa Batlló sau Casa Milà (La Pedrera), fie ca intri in oaza de liniste care o reprezinta parcul Guell, totul este altfel. Parca si cohortele de turisti ce invadeaza an de an aceste frumuseti sunt atinse de armonia pe care o degaja fiecare coltisor al orasului si par a se integra in el. As putea scrie la nesfarsit descriind lucrurile care m-au impresionat in Barcelona, dar pentru a ma pastra in linia „sportiva” a articolelor mele, o sa va descriu experienta mea numita FC Barcelona. Evident ca orice turist dornic sa descopere cat mai multe, am luat autobuzul turistic oferit de municipalitatea Barcelonei. O idee de altfel geniala care iti permite sa vizitezi toate locurile care trebuie vazute in timpul scurt pe care il ai la dispozitie. Ei, in partea finala a turului autobuzul a oprit in fata stadionului Nou Camp. Moment in care din autobuz au inceput sa se auda tipete isterice. Normal am sarit si eu sa vad despre ce este vorba. Nimic mai simplu. Langa stadion, pe unul din terenurile de antrenament care dadea inspre strada, se antrenau „extraterestrii” Barcelonei. Cum in autobuz aveam francezi si olandezi, urechile imi rasunau de numele lui Giuly, Van Bommel, Riikard si evident, Ronaldinho, care este un brand supranational. Desigur, tare as fi dorit sa strig si eu Gica Popescu sau Gica Hagi, romani care au facut istorie la Barcelona, dar evident asta era istorie, asa ca am preferat sa ma abtin. De altfel insotitorii de bord, priveau blazati catre oameni care se agitau in jurul lor. Evident, pentru ei antrenamentul baietilor de la Barca era ceva normal. Fiind un infocat sustinator al Barcelonei, inca din perioada in care ocupa pozitii modeste la mijlocul clasamentului, am convins-o pe Daniela, logodnica mea, sa coboram si sa vizitam stadionul. Trebuie sa precizez ca Daniela iubeste fotbalul la fel de mult cat iubesc si eu telenovelele.O sa vedeti mai incolo de ce va spun asta. Si aici intervine partea frumoasa. FC Barcelona este un urias instrument de marketing. Faptul ca detine cel mai mare stadion din Europa a facut ca acesta sa devina un obiectiv turistic. De altfel, cozile interminabile de la casele de bilete mi-au dovedit asta cu varf si indesat. Dupa ce am reusit sa achizitionez cele doua pretioase bilete( pe care de altfel le pastrez si acum la loc de cinste in colectia mea de suveniruri) mi-am luat iubita de mana si am purces la drum. Exista un traseu bine stabilit care te duce pe rand la vestiarele jucatorilor, capela la care acestia se roaga inainte de meci, sala de conferinte, locul in care se dau declaratiile de presa, pentru ca la nivelul urmator sa patrunzi pe stadion prin locul prin care jucatorii patrund pe gazon. Moment in care simti maretia locului. In momentul in care ajungi langa gazon simti ca ti se taie respiratia. De altfel acum veti intelege de ce am tinut sa precizez „interesul” Danielei pentru fotbal. In momentul in care a ajuns langa gazon a ramas cu gura cascata. Si eu de altfel. Dar pentru ea in momentul acela s-a produs declicul si a inteles de ce fotbalul este mai mult decat un hobby. De altfel, in momentul in care am ajuns la loja in care sta presedintele clubului, cel mai bun loc de pe teren evident, am auzit ceva ce nu credeam ca o sa aud. Si anume, „cand putem sa venim si noi odata la un meci aici?”. Va dati seama cat de mare a fost uimirea mea, dar si placerea in acelasi timp. De altfel stadionul este o adevarata bijuterie, care se incadreaza in seria de locuri magice ale orasului. Totul este la superlativ, iar locurile la care stau reprezentanti presei ofera o imagine de-a dreptul spectaculoasa. Gazonul perfect, imbinarea rosu albastra a tribunelor, totul este menit sa creeze sentimentul magic ca acel loc este unic. Si chiar este. De altfel iesirea din stadion se face prin muzeul clubului, loc in care sunt expuse toate trofeele castigate de Barcelona de-a lungul timpului. Si numarul lor este impresionant. Si pentru a-ti face si mai „placuta” iesirea din tur, aceasta se face prin magazinul clubului. Unul imens de altfel, unde incepand cu copii de cativa anisori, pana la adulti si bunici, toti au posibilitatea de a achizitiona lucruri purtand brandul afectiuni lor – FC Barcelona. Momentul vizitarii Nou Camp-ului reprezinta unul din momentele de referinta ale vacantei mele in capitala Catalunyiei.   Va spun doar atat:

CATALUNYA IS NOT SPAIN !